Prima ctitorire a avut loc în anul 1655 de către sihastrul Atanasie împreună cu șapte ucenici de-ai săi. Vremurile grele care au urmat au dus la ruinarea bisericii și de aceea, în 1734, episcopul Ghedeon al Romanului a ridicat o nouă biserică, din piatră, pe locul celei vechi. Edificiul este sobru și plin de armonie, respectând cu fidelitate arhitectura stilului clasic moldovenesc. Istoria zbuciumată a acestor locuri a influențat și dezvoltarea mănăstirii, care a avut mult de suferit în decursul vremurilor. După distrugerile din anul 1821, când a fost incendiată de turci, a fost refăcută în 1824, cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi.Biserica cea nouă a fost însă mai frumoasă ca cea veche așa că lucrul acesta a atras vizitatori din toată România fascinați și cunoscători ai părintelui arhimandrit Cleopa care a fost unul dintre cei mai ințelepți preoți la acea vreme dar Sf părinte s-a stins din viață în anul 1998.Acel an a fost unul trist pentru mulți oameni care l-au cunoscut pe parinte dar din vorbele lui ințelepte s-au păstrat 16 volume de invățături intitulate ,,Ne vorbește părintele Cleopa,,.În fiecare an la manastire vin mulți vizitatori care vor să cunoască calea adevăratei credințe și să afle de ce mănăstirea Sihăstria este atât de importantă pentru oameni.Mănăstirea Sihăstria are mai multe puncte de vizitare și anume cimitirul mănăstirii,schitul Sf parinte Cleopa,etc.Vizitatorii care vin cu gândul de a sta cât mai mult timp pot rămâne peste noapte în sala de dormit iar masa o pot servi din sala meselor. Clopotele mănăstirii sunt mari și se aud foarte frumos din curtea mănăstirii iar cei care doresc se pot spovedi la un preot din apropierea clopotniței.
"Omul se roaga de Dumnezeu sa-l scape de necazuri si Dumnezeu se roaga de om sa mai lase pacatul. Acum, judecati si voi, cine de cine sa asculte mai intai, Dumnezeu de om, sau omul de Dumnezeu? Crestinismul nu e doar o afacere de duminica, ci e o stradanie de toate zilele." (Parintele Arsenie Boca)
Intr-adevar, e un loc mirific. Pentru mine, muntii Neamtului cu manastirile lui sunt RAIUL PAMANTESC din zona Moldovei. Si eu frecventez acele zone de cateva ori pe an.
Succes si Doamne ajuta!
dialogul dintre cei doi, preoti, de mai jos......
sunt curios daca in ziua de astazi se mai gasesc asa prietenii, dar mai ales sincere, nu in care se gaseste ici colo cate un mic interes
sanatate si numai bine
Prietenii
L-a întrebat un ucenic:
- Ce legământ duhovnicesc aveţi cu Părintele Cleopa?
- În toamna anului 1935 Părintele Cleopa venea din armată şi a trecut pe la mine, la Schitul Cozancea, să ia binecuvântare. Şi la plecare, cum îl petreceam prin pădure, l-am întrebat:
- Ei, acum ce ai de gând să faci, frate Costache? Că încă nu era călugăr. Rămâi la Cozancea? Sau te duci din nou la Sihăstria?
- M-aş duce tot la Sihăstria, Părinte Paisie, unde am stat cinci ani şi unde sunt mormintele fraţilor mei. Acolo am mai multă linişte...
Atunci ne-am descoperit amândoi, am stat în genunchi, am făcut trei metanii şi eu am zis această rugăciune: "Doamne, binecuvântează făgăduinţa noastră ca să fim amândoi împreună, şi în veacul acesta şi în cel ce va să fie. De voi muri eu întâi să fie el la capul meu, iar de va muri el întâi să fiu eu la capul lui! Amin!".
Apoi ne-am sărutat amândoi şi ne-am despărţit...
De Părintele Cleopa sunt legat cu inima cel mai mult în viaţa aceasta!
Dumnezeu le-a îndeplinit rugămintea, părinţii au fost sprijin unul pentru altul în timpul vieţii lor, iar când Părintele Paisie a plecat la Domnul, Părintele Cleopa a fost la căpătâiul său. În cimitirul Sihăstriei, un loc minunat ce nu se poate descrie în cuvinte, sunt tot unul lângă celălalt, ca o mărturie peste timp a făgăduinţei lor.
Cuvintele Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei vorbesc mult mai bine:
"Mărturisesc acum, ca şi-n urmă cu mulţi ani: monahi de talia părintelui Paisie Olaru şi a părintelui Cleopa Ilie se întâlnesc o dată la o sută de ani sau chiar mai rar.
De aceea, când vorbim despre ei, putem spune că ne e dor şi lăcrimăm adeseori. La cimitir, printre candele nestinse, cei doi părinţi predică într-un alt mod, vorbindu-ne că moartea este doar o trecere, ca o zi de Paşti, o călătorie din vremelnicie în veşnicie. Se vorbeşte şi despre fapte minunate săvârşite la cele două morminte. Cred cu tărie în astfel de minuni. De fapt, nici nu se putea altfel. Viaţa lor înaltă se cunoaşte şi din smerenia cu care şi-au ales locurile de veşnică odihnă, în mijlocul obştii, printre călugări cuvioşi, şi nu într-un spaţiu grandios, pentru a rămâne în centrul atenţiei.
Peste mormintele lor nu s-au aşezat niciodată straturi de frunze ruginii, ci, dimpotrivă, flori ale recunoştinţei şi neuitării.
[...]
Acum, gândurile noastre se duc către Sihăstria, unde duhul părinţilor Paisie şi Cleopa, împreună cu alţii, proteguiesc ţinutul vechilor sihaştri care şi-au închinat viaţa Domnului."
Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei
(fragment extras din articolul "Nepământeanul părinte Cleopa (II)",
apărut în Ziarul "Lumina", joi, 3 mai 2012)
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
