1) BOLI FRECVENT ÎNTÂLNITE LA IEPURII DE CASĂ
În numarul 73 al Jurnalului Medical Veterinar am prezentat bolile contagioase cele mai frecvente la iepurii de casă. În randurile ce urmează voi prezenta şi alte boli care aduc neajunsuri crescătorilor de iepuri, unele reprezentând o adevarată calamitate sub aspect economic.Foarte răspandită la iepurii tineri si adulţi, indiferent de rasă, este rinita contagioasă sau guturaiul. La originile bolii sunt incriminate diferite asociaţii bacteriene. Din experienta anilor consacraţi creşterii iepurilor, am convingerea că nu există crescători care să nu aibă probleme create de această îmbolnăvire a căilor respiratorii superioare. Este o rinită catarală infectioasă, transmisibilă in populaţia de animale.Ea debutează printr-o scurgere nazală, serioasă, observabilă pe perii scurţi din vecinătatea narinelor. Dupa cateva zile jetajul seros devine mucopurulent, blocând căile respiratorii anterioare. Animalele strănută frecvent, se freacă cu lăbuţele, se rănesc cu ghearele pe care le introduc in narine, in incercarea degajării căilor respiratorii.“ Viclenia “, aş afirma, a rinitei contagioase, constă în faptul că strănutul poate dispare la unele exemplare săptămâni intregi de la apariţia primelor simptome, creându-se impresia că animalul s-a
vindecat.Am experimentat trecând iepurii aparent sănătoşi într-un spaţiu curat, aerisit , unde nu au existat anterior
iepuri.Cu toate acestea după câteva săptămâni, iepurii aparent sănătoşi au început să strănute din nou. Am întâlnit situaţii când la o iepuroaică cu rinită, in timpul gestaţieiboala a disparut, iar după fătare a reaparut şi a contaminat toţi iepurii din cuibar. Dificultatea acestei boli rezultă şi din faptul că, oricât de bine am dezinfecta un adăpost, există riscul ca un iepuraş să fie purtător al bolii, fără ca strănutul şi simptomele clinice să fie prezente.Există şi un strănut pe care îl auzim in timpul variaţiilor climaterice, îndeosebi în zilele ploioase, cu ceaţă şi umiditate excesivă. In aceste cazuri este vorba de o formă de strănut alergică, o reacţie a organismului devenit hipersensibil prin îmbolnăvirea tegumentelor mucoasei nazale.Probabil este o diateză alergică.Rinita contagioasă este tratabilă. Personal, in luna mai, anul trecut am efectuat tratamente individuale la 5 pui frati, in vârstă de 60 de zile, contaminaţi cu guturai de catre o femelă mamă din rasa Uriaş
Gri.Am intrebuinţat un colir cu gentamicina prin instilare de 2ori/zi câte 2-3 picaturi in fiecare narină şi căte 2 picături in fiecare glob ocular. Tratamentul l-am efectuat timp de 5 zile. In apa de băut sau in furaj , am administrat un complex vitaminic. Toti iepurasii s-au vindecat ,insă faţă de un lot de pui de aceeaşi vârstă proveniţi de la o altă mamă sănătoasă, puii trataţi au ramas in urmă cu dezvoltarea corporală. Marele impediment produs de rinita contagioasă exploataţiilor cunicule esta prejudiciul economic.Rezultate bune am obţinut şi prin inhilaţii oculo-nazale a colirelor cu norfloxacin,ciprofloxacin, neomycin, etc. Rolul hotărâtor in prevenirea bolii respiratorii îl deţine condiţiile de microclimat , creşterea într-o atmosferă lipsită de gaze iritante şi umiditate, o alimentaţie echilibrată în proteine cu conţinut ridicat in provitamina A (caroten ), rădăcinoase ( morcov, gulie furajeră, sfeclă furajeră ), furaje verzi, etc.În rinita contagioasă nu recomand folosirea antibioticelor sub formă injectabilă. O afectiune parazitară, consecinţă a lipsei de igienă, umezelii, aşternutului murdar, in general a exploatarii deficitare a nimalelor, este râia auriculară, produsă de parazitul Psoroptes cuniculis, localizat in pavilionul urechii externe.Simptomele clinice sunt evidente : iepurele se scarpină cu lăbuţele in urechea afectată de parazit; in ureche observăm depozite de cerumen galben-maroniu. Dacă nu intervenim medicamentos, parazitul pătrunde in urechea medie ,apar complicaţii, inflamaţii, secreţii purulente.Iepurele îşi menţine cu greu echilibrul patrupedal, manifestă o permanenţă tendinţă de rostogolire, de regulă pe partea urechii bolnave.Tratamentul trebuie efectuat în momentul când observăm acumulări mici de cerumen in conductul auditiv extern şi bineînteles pruritul, scărpinatul in urechea afectată. In fazele avansate ale bolii, când s-au instalat deja tulburările de echilibru, greutate in deplasare, intervenţia noastra este dificilă, practic iluzorie.Crustele acumulate in ureche trebuie mai întâi inmuiate, deoarece sunt prinse intim, iar la o manoperă mai brutală, pielea sângerează. Ele trebuie îndepărtate pentru ca substanţa acaricidă aplicată să acţioneze direct asupra parazitului psoroptes.Pentru emolierea crustelor folosesc o solutie cerumenolitică Otto-clean, în lipsa ei tamponez cu ulei vegetal comestibil. Dupa cca. 10 minute îndepărtez cu atenţie crustele şi tamponez cu o soluţie antiscabie iver-mite, colimetrim, sau folosesc unguente cu sulf, Scabex, din farmaciile umane. Cel mai simplu tratament şi la îndemana oricui este badijonarea pavilionului urechii cu ulei vegetal comestibil, timp de 5 zile la rînd.Totodată recomand badijonarea urechilor la fiecare iepure cu ulei vegetal comestibil, odată la 4-5 luni, întrucât are efect profilactic împotriva râiei auriculare.La iepuri există şi râie localizată în jurul buzelor, pe obraz, la baza urechilor , cu tendinţa de extindere pe membrele anterioare, produsă de Sarcoptes scabie –râia sarcoptică, sau Notoedres cati-râia notoedrică. Ea se manifestă prin cruste de culoare alb-varos, crescatorii afirma ca pe capul iepurelui a apărut o tărâţa.Râia având un caracter local, pentru tratament pot fi folosite substanţe acaricide sau unguent pe bază de sulf. La rasele mari de iepuri , îndeosebi din anul al doilea de viaţă, pe talpa membrului posterior apar zone de piele fără păr, la început moi si fierbinţi, iar la o apăsare usoară sunt sensibile si dureroase. Este vorba de pododermatita membrelor posterioare.Caracteristică este infectarea ţesutului epitelial. Se produce o erupţie supurativă la nivelul ţesutului epitelial , care devine moale si buretos. Epiderma plesneşte, sângerează şi se formează plăgi şi cruste. Din cauza durerii, iepurii mişcă în permanenţă membrele posterioare retrăgând picioarele bolnave sub ei. Nu mai consumă furaje, slabesc, fiind în permanenţă marcaţi de suferintă. Plăgile din talpă se extind , de la forma rotundă devin ovale, se instalează procese necrotico-purulente, care ocupă un sfert din suprafaţa plantară a metatarsului .Rezolvarea impedimentelor legate de această pododermatită necesită în primul rând amenajarea unor boxe de creştere şi întreţinere corespunzătoare. Podelele joacă un rol hotărâtor. Folosesc material lemnos de esenţă moale, în special molid, cu şipci (grătare), late de 8-9 cm, dispuse la o distanţă între ele de 12-13 mm, pentru a permite eliminarea dejecţiilor . Întrucât eu sunt crescător de iepuri de rasa uriaş Gri, la exemplarele care ajung la 7-8 kg le pun sub talpa piciorului un aşternut moale, uscat, curat, din ierburi de graminee perene. Un rol decisiv îl constituie şi selecţia genetică, cu menţinerea de efective a iepurilor cu membre posterioare robuste, cu talpa picioarelor bine îmbrăcate în ţesut podofilos.Pentru tratamentul plăgilor, in primele două zile aplic o solutie de alcool iodat, după care le pudrez cu germostop, baneocin, unguent dermostop , etc., timp de 5 zile.Aştept încă 5 zile şi dacă nu constat vindecarea plăgii, sacrific animalul bolnav.
Boli si tratamente iepuri - alte surse:
2) Am selectat aici, cele mai frecvente boli pe care le pot avea iepurii, cu speranta de a va fi de folos.Coccidioza : Toltazuril ( substanta activa ) – foarte puternic, Baycox, Sulfachinoxalina, Sulfadiazina, Sulfadimidina, Salinomicina, Diclazuril, Robenidin, Coccitostop, Gelliprim Orale.Hemoragii dupa coccodioze: Vitamina K asociat cu coccidiostaticeBoala hemoragica ( Septicemia virala, RHD ): Cunipravac (Cunipravac-RHD), Mixohemovirovac,Mixohemoragivac.Colibaciloza: EnrofloxacinaSalmonelloza ( complicatii gastro. ) : EnrofloxacinaMixomatoză: Mixohipra-H, MixohemoragivacEndo si ectoparaziti: Ivermectina (tratament intern, injectabil subcutanat). Albendazol (tratament extern, peros).Raia auriculara: Evomec (s.a. Ivermectina) + ulei comestibil ( uns zona afectata pentru inmuierea pielii.Raceala: Colistina, DoxicilinaRani deschise: Neocaf spray, Asocilin + apa oxigenata, Mibazon + apa oxigenata, Tetraciclina simpla – este totusi cea mai slaba + apa oxigenataDiareea atipica ( diareea netipica unei boli anume ci doar un deranjament stomacal): Otet de mere, Frunze de stejar, Crengi si frunze de salcam.Vitaminizare: Vitamm 2, Promotor, Provimi ( furaj medicamentos ), Sare bulgari + o bucata BCADezinfectie custi: Cloramina efervescentPasteureloza (septicemia hemoragica ): Eritrom, Galimicin, Streptomicina, Enrofloxacina, Neomicina, Tetraciclina, Cloramfenicol.Dermatomicoze: Clotrimazol ( Canesten ), Enikomazol ( Inaverol ), Griseofluvin ( Licoden M ), Ketokonazol ( Nizarol ).Plagi, Infectii, Stomatite: Oxivet ( oxitetraciclina), Terramycin ( oxitetraciclina ).Plagi, Afectiuni podale: NegerolAfectiuni ale ochilor: Ceai de musetel + Gentamicina picaturi ( picaturi de ochi de la farmacia umana. )Balonari: Enteroguard cate o pastila pe zi timp de 5 zile, incepand cu varsta de 3-4 saptamani, Colitrim, Otet de mereStranut nealergic: ColitrimStranut alergic: – fara tratament –Antibiotice pentru iepureDiaree, Dizenterie, Slabire, Cadera parului: Penicilina, Ampicilina, CefalexinaCaderea parului: SpiramicinaDiaree, Slabire accentuata: CanamicinaDiaree: TilozinaTratamente preventive la iepurii de casa- 1 zi pe sapt pun in apa de baut 2mml de Coccistop per 1 litru de apa (preventiv contra coccidiozei) sau alt coccitostop- acidifiant Nutrisure (produs natural), rol antibiotic si stimulator de crestere prin imbunatatirea digestiei. Dozaj: 1ml/l apa, permanent pana la 4 luni.- Albastru de metilen – de doua ori pe luna.- 1 data pe luna se adauga AD3E 2mml pe un litru de apa de baut timp de 5 zile ( AD3E fixeaza calciu din mancare in corp)- 1 data in 3 luni se adauga in apa 2mml de Enrofloxacina intru un litru de apa de baut( deparazitare interior)- pui la 6 – 8 sapt se vaccineaza cu Mixohipra-H- adulte se vaccineaza cu Mixohipra-H de doua ori pe an (de regula in luna martie si septembrie)- Colitrim un mg. de la 3-4 saptamani / un litru de apa timp de 5 zile ( preventiv pentru balonari). Cand se umfla trebuie si atunci- Ivermectina ( paraziti interni ) si Albendazol ( purici )
